Probabil că dacă aș fi știut să dansez, aș fi fost mai fericită. Să știu să-mi mișc brațele mi-ar fi garantat succesul. Picioarele nu mi-ar mai fi stat încrucișate, iar eu m-aș fi ridicat mai repede. Cu precauție nu m-aș mai fi uitat în oglindă. Cu precauție, să dau bine.
Înțeleg că nu înțeleg prea multe. Eu nu am cum să fiu om mare, dacă nu am fost niciodată om mic. Cum să știu încotro să mă uit, când ochii mei îmi sunt încă străini? Oamenii ca mine n-au avut dreptul să greșească, noi existăm să fim mai mult. Noi suntem să reparăm greșeli. Viitorul meu e viitorul mamei. De trecutul ei fugim. Nu-mi spune niciodată ce să fiu, îmi spune să nu fiu ea. Eu știu numai frânturi din ce a fost, nu știu nicio frântură din mine. Câteodată mă tem că eu nu-mi aparțin.
Cred că am învățat în clasa a 8-a că Iisus sunt eu. Eu port cruci care nu-s ale mele și mă îmbăt din apă.
sursă foto: pinterest.
iamiulia 
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Toti vrem sa fim Isus, însa ne îndepartam din ce în ce mai mult de Hristos.
Un sfârsit de saptamâna binecuvântat frumos, cât mai aproape de Fiul omului, Hristos!
ApreciazăApreciază
Toate binecuvântările de rigoare, domnule Iosif!
ApreciazăApreciază
aşa stă treaba
ai un sentiment de bye pass
e ceva în genul o să mă gândesc mâine
din pe aripile vântului
în definitiv doar atâta există în somn
e ca şi cum ai pescui soare pe o apă brun aurie
cum ar fi Bistriţa
cea frumos curgătoare
viaţa e o mâzgă
o pieliţă pe o piatră lucioasă dedesubt
bomboane fondante
cele şapte deadly păcate
nu mai eşti al tău acţionezi priveşti rotitor
tavanul crăpat
te dai cu şpray la subraţ
dai telefon poneşti motorul dai din pedale
mergi întorci capul
cineva arată cu degetul vindicativ spre o baltă
frânezi deschizi geamul
« dar cine eşti tu bă » zice bătrâna
« dar de ce nu putem vorbi frumos » îi răspunzi
dă din mână de parcă şi-ar scutura personalitatea
are faţa suptă fără dantură
îşi gustă mutra
e acră
apoi ajungi undeva deschizi televizorul
crainica are la gât ornamete simboluri fără semnificaţie
undeva pe aproape latră tragi jaluzeaua
pui alarma sau nu ce mai contează
eşti sigur stresat spune Florin dar nu te afectează
bei apa fierbinte
vorba lui So ceaiul e ca noaptea dar ce bine
ar fi fost să fie ca deşertul
să te întinzi la sfârşit de program să găseşti crucea caldă
cine sunt sunt eu
bătrâna poate avea dreptate
unul la radio susţine sus şi tare
“love is the answer” dar la ce întrebare
nici nu-ţi vine
să-ţi dai cu părerea despre îngeri în pripă
doar mai emiţi litere într-o plasă
viaţa e un cub rubik
curge din palme aleargă pe valuri
atletul Iisus comerciantul sinelui
în antiteză cu datoria cea cu d mare
merită să te pierzi în numele ei
“orice boală e o iniţiere” spunea Cioran dar datoria
datoria
de ce naiba trebuie să o iei doar astfel ca pe o boală ca să nu te degradezi
în ultimul hal
nu mai ştiu de unde am pornit şi nici n-am băut
să tragem o linie
asta e lumea
un cap de struţ sub nisip viaţa o solniţă mare
(a href=”https://cititordeproza.wordpress.com/2010/06/11/aliodor-sau-despre-alienare/”>Aliodor sau despre alienare – asta apropo de exagerări…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că așa o fi în firea omului, să exagereze.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești tu amabil!
ApreciazăApreciază