De Costel am vrut să scriu de ceva timp. Tot ceva timp a trecut de când l-am văzut ultima dată. Costel e bărbatul care a refuzat să crească, iar, la o adică, ar fi nefiresc și absurd să te referi la el ca la un bărbat. La aproape 50 de ani, Costel încă nu e… Citește în continuare Costel
cât de mult tre să-ți dorești să iubești viața încât e nevoie să pui stăpânire pe sufletul meu, să iubești așa, cu două?și dacă eu îți dau sufletul meu, pentru că așa e făcut să fie, vei ști tu ce să faci cu el?iar atunci când sufletul meu îl va atinge pe al tău, nu-ți… Citește în continuare aberez.
Dragă Radu, poate chiar sunt psihopată. O să te numesc Radu pentru că numele tău e ca numele de Voldemort. Nu trebuie rostit. Și franc, nici nu mi-l mai amintesc. Mi-ai zis că-s psihopată atunci când am refuzat să mai vorbesc cu tine. Ți-am râs în față și ți-am zis să te mai duci tu… Citește în continuare Dragă Radu
Voia să ningă.Voia atât de mult să ningă, încât alerga după orice obiect zburător neidentificat ce aducea a fulg de nea.Se ținea apoi cu dinții de el. Cu toate astea, așa-presupusul fulg de nea nu se topea. De ce nu se topea? De ce nu se topea el de la căldura buzelor?L-a scuipat.Nu era zăpadă.Dar… Citește în continuare De ce?
M am trezit buimacă.E una dintre puținele zile în care nu mă las trezită de alarmă.Nu că m-aș fi trezit vreodată de la sunetul alarmei. O amânam. Iar ea stătea acolo, cuminte, înțelegând că nu-i momentul.Dar mă simțeam vinovată. Mă simțeam vinovată că sună așa, ca disperata, fără să aibă efect.Azi m-am trezit la 16:00.Nu… Citește în continuare Poc- nu mai exiști.
Mi-e greu să scriu, credeți-mă pe cuvânt, mi-e greu.Poate dacă stilul meu (de a scrie) nu s-ar fi schimbat de la o carte citită la alta, poate dacă nu aș fi blamat mâine ceea ce aș fi apreciat azi, poate dacă nu aș fi fost brutal de onestă în scrierile mele, poate, de abia atunci,… Citește în continuare Metamorfoze???
Iubesc, în secret, frigul. N-o să recunosc de voi fi întrebată, voi spune că mie îmi place căldura, și nu mint, chiar îmi place! Dar iubesc, în secret, frigul. Că-s nebună nu mi-ar fi greu de acceptat, m-aș obișnui cu ideea; și voi ați face-o eventual. Că spun uneori multe, iar alteori nimic, că-s vagă… Citește în continuare I fuckin love life
Ce faci atunci când, într-un impuls de moment, ai spus lucruri pe care le regreți ulterior? Cum faci să dispară cuvintele, ca și când nici n-ar fi existat, in the first place? * Întreb pentru un prieten. Nu, serios, chiar întreb pentru un prieten. 😉
Shit happens, bro. Shit happens. All the time.But not to u, right? :)Tu nu. Tu ești scutit. Tu mereu ai fost. Am făcut totul să pară un SF, ceva ce se întâmplă în filme, în altă zi, în alt oraș, în altă viață. Așa că suntem șocați când ni se întâmplă.Oricum, tu n-o să furi,… Citește în continuare Some kill, some steal, some break ur heart
În vremuri de mult apuse, pe când eu nu fugeam de sport și el nu fugea de mine, jucam tenis. Învățam a juca tenis, mai degrabă. Îmi plăcea să joc, atunci când jocul decurgea lin, când treburile se zbuciumau însă, oboseam; și iată-mă pe mine, obosită, cu neputința de a continua. Dar nu renunțam. În… Citește în continuare Până la fund!
Am încercat să scriu ficțiune. Ieri. A happy story because I was happy. Despre iubire. N-am terminat-o, urmând s-o continui azi. Azi sunt tristă. Nu mai continui nicio poveste, căci știu că personajul meu gras ar intra în depresie. Sadness hit again. Ia-o p-asta! P. S: încerc să fac mișto de mine acum Update 1… Citește în continuare Funny story
*Nu-i așa că interdicția devine obligație? E ca și cum m-am trezit dintr-un lung și adânc somn. Fix așa, nu-mi amintesc nimic. Îmi amintesc doar ultimul vis, ultimul coșmar, ultima zi. N-am vrut să scriu o perioadă, nici mie nu mi-am mai scris; asta până acum câteva zile, somnambulă fiind, când, într-un impuls de moment,… Citește în continuare Nu citi.
Eu, de-aș scrie povestea unei prințese oarbe și a unui cal alb șchiop, aș face să existe ceva din mine și pe acolo. Poate m-ai regăsi în nechiezatul calului. Who know's? Căci orice scriere existentă pe aici a izvorât din mine, iar eu n-am cum să nu-mi las amprenta asupra lor. Întrebare: Se rupe, scriitorul,… Citește în continuare Magie: o dispărea scriitorul din scriere?
7 dimineața. Își amintește vag secvențe din trezirea lui. Devenise deja, de săptămâni încoace, un ritual jalnic. El, buimăcit, deschizând ochii lent, apoi închizându-i până la durere. Durere fizică. Cea psihică era mereu înlăuntrul lui, de când cu zilele lungi de noiembrie. Și plecarea ei... Ah, da, plecarea ei! Pentru o secundă uitase. Pentru o… Citește în continuare Înc-o beție de-a lui Sandu.
S-o luăm cronologic și treptat. Că altfel nu se poate; nu pot eu. Trezindu-mă dintr-un somn profund și adânc, dar care-și cerea tacit sustragerea, mă hotărăsc să înfrunt realitatea, eu, ca un războinic necruțător. Păi a naibii viață, mă face ea pă mine? Și m-am trezit. Așa cred. Dar ce să și faci? E întuneric… Citește în continuare Fost-au mesaje gri.
Câteodată îmi pare penibil cum majoritatea oamenilor sunt ahtiați după validarea socială și-și canalizează totalitatea eforturilor în a epata și a primi validarea celor din jur. Îmi pare doar o încercare disperată a mulțumi pe ceilalți și cu siguranță această nevoie de validare nu-ți aduce beneficii reale în relația cu tine - adică în tot… Citește în continuare Validare.
Găsindu-mă iar nenorocul, mi-am zis că trebuie schimbat ceva. Orice. Am luat o haină și am așezat-o pe scările mult prea reci ce-și aveau loc sub cer. M-am așezat și am privit. Mă uitam la stele, ascultând strofe și meditând asupra norocului. Mai bine zis, asupra absenței lui. Peste ceva timp, în spatele meu apare… Citește în continuare Csz.
Am răcit. Și toate parc încep a-mi plăcea mai mult, căci odată cu mine, timpul parcă a răcit și el. Sau el să fi fost primul, iar eu capabilă doar de plagiat? El să fi dat primele semne? Sau eu, când am început să văd lumea prin alți ochi? Ah, timpule, tare-mi mai pare că… Citește în continuare Timp.
Ok, știu, e vorba despre organizare. Dar, încerc. Zău așa, chiar încerc! Dar îmi vreau vara și vacanța înapoi. Cu tot cu timpul meu liber! Școala îmi consumă prea mult din mine. Cu tot cu temele ei la latină (infinite, by the way)! Chestii inutile și materii fără sens (nu toate), materii predate de profesori… Citește în continuare N-am timp.
Ok, deci chiar sper că aia cu ghinionul se aplică doar la oglinzi. Am spart vreo trei farfurii săptămâna asta and still counting. Să fim serioși, dacă-i vorba de ghinioane, mă descurc și singurică. Sunt mare, ce mama mă-sii, nu-i nevoie de nișcaiva cioburi în care să mi se reflecte vag fățăul mirat. Știți ce,… Citește în continuare Divaghez.
Cică noi, ca ființe umane, suntem media celor cinci persoane cu care ne petrecem timpul. Apăi, nu vreau să mă-nconjor de oameni triști, frustrați, săraci în vocabular, principii și aspirații. Ce fac? Mă schimb eu: nu mai sunt tristă, frustrată, săracă în vocabular, principii și aspirații. Până aici i-am găsit rezolvare. Restul? Mister. Poate mă… Citește în continuare Cum îți alegi prietenii?
Într-una din zile, pe când eram la Sibiu, îmi amintesc prea bine că am planificat o zi ce părea perfectă. Pe atunci, sora mea avea colegă de apartament. Nu era chin și nici jale, dar poate deveni problematic atunci când nu ești obișnuit să împarți. Nu mă intersectam prea mult cu ea, ce-i drept, dar… Citește în continuare Când ziua nu-i ca visul…
După ce termini de citit, te rog, uită-te la asta (dacă cochetezi cu englezismele) : https://youtu.be/NZBlGCdhNwY Exercițiu de imaginație Inventează o armă. Una puternică. Cea mai puternică. Indestructibilă. Net superioară oricărei alteia, în fine, ai prins ideea. Apoi dă-o unui om. Unuia inteligent, de preferat. Nu ție, nu familiei, ci unuia fictiv, plăsmuit și el.… Citește în continuare Nu vreau să fie măcel.
N-am mai întrebat de mult. N-am putut, n-am vrut, n-am știut. Însă, azi, reviu. Credeți, oare, că vreun lucrușor, din toate cele întâmplate într-o viață, poate fi lipsit de semnificație? Credeți, oare, că vreun lucrușor, din toate cele întâmplate, nu e condus de o mână invizibilă, a cărei mișcări îți ghidează traiectoria? P. S: nu… Citește în continuare Destin?
Să citesc? Parcă n-aș citi. Nu citesc! Să dorm? Somnul mă refuză. Și eu-l refuz pe dânsul din prea multă aducere aminte (de orgoliu). Nu dorm! Să scriu? Dar cui? În zadar-mi încearcă mutismul să vorbească surzilor. 1,2,3,4,5,6... Șese! Șese! Șese! Atâția țânțari sunt pe perete. Ce fac? Îi căsăpesc, ce să fac! Ah, la… Citește în continuare Haotic.
Ți-am dedicat pagini întregi ție. Am scris, am șters, am luat-o de la capăt. Am scris despre tot, despre viață, despre oameni. Am prăpădit foi și creioane. Mi-am concentrat toată forța în scrieri. M-am exprimat, m-am explicat. Mi-am spus frustrările, am povestit, am construit. M-am arătat pe mine așa cum nimeni nu mă cunoaște, am… Citește în continuare Neinteresant azi.
Caut stea căzătoare! Urgent! Vreau să-mi pun o dorință.
Nechibzuită a fost existența noastră timp de un deceniu. Eu una m-am îngrășat, nu mă mai odihnesc, iar veselă nu mai sunt! Poate traiul nost o fi lipsit de griji, dar-i un trai haotic, un trai care m-a făcut să privesc retrospectiv. Un trai care m-a făcut să judec obiectiv, pe cât se poate, totul.… Citește în continuare Dragă soț,
Ah, ce chin, ce dor, ce jale! Fără dor doar; rămâne chinul și jalea. Sunt la un botez. Participant pasiv, dar participant. Și nu vreau să scriu un articol dar o să scriu. A naibii voință! Cum de fac mereu doar ce nu vreau?! Du-te colo, treci încoace, am obosit! Ia lăsați-mă voi să stau!… Citește în continuare Sunt alergică.
"Ești rece!" Mă sperii. Îmi verific pulsul. Respir. Sunt caldă, mă, omule! "Ești rece!!! " Verific înc-o dată. Respir. N-auzi că-s caldă, omule? "EȘTI RECE!" Verific pulsul. Sunt rece? "EȘTI RECE!!!" Mă las păgubașă. Ok! M-ai prins! Sunt rece! Sunt rece și punct. Sau, nu... sunt rece și virgulă. Căci e musai să existe și… Citește în continuare Răceală. Hapciu.
Ziceai că mă știi. Atunci, spune-mi, cine sunt? Eu sunt.. confuză. Au trecut ani de atunci... De când m-am născut. Cum să mai țin minte? Iar tu. ..Pe tine să te fi văzut cândva? Să fi fost ieri? Alaltăieri? Să fi trecut o săptămână? Să fi trecut luni? Cum să te mai țin minte? Am… Citește în continuare Sunt confuză.
Vorbe din microbuz: "Trebuie să faci întotdeauna ce crezi tu, nu ce zic alții, că ție ți se arată calea ta, iar lor, calea lor."
Hold on me, darling. (cânt) E dimineață. Dimineață? 7 dimineață! De la geam se vede lumea. Toată? Juma. Și turnu Eiffel, sau Aifăl, cum am auzit. Tot? Juma. Într-o oră-s gata. Toată? Un sfert. Bine îmbrăcată, pălărie roșie trilby, cămașă cu umeri goi, mâneci largi, pantaloni cadrilați, cu bretele și pantofi negrii oxford. Neapărat oxford.… Citește în continuare Vis.
Creatură periculoasă-i femeia. Io nu neg, nici nu confirm. Așa se zice, așa va zic. Dar, spuneți-mi, vă va sări inima din piept, va alerga și se va rostogoli 50 m dacă vă anunț că-s altele și mai periculoase? Căci, la o adică, nu vă anunț. Dar, dacă, întâmplător, acele creaturi v-apar în cale, într-o… Citește în continuare Lupta pentru supraviețuire
Helău! Ce faceți? Cum sunteți? Bine? Sănătoși? Am revenit cu a mea curiozitate și cu ale mele întrebări interminabile, directe și sper io, și oțâră interesante. Astăzi întreb așa: Cum stați cu imaginea de sine? Sunteți mândrii de ceea ce sunteți? Dacă da, cum ați reușit să o înfăptuiți? Ceva sfaturi, secrete ale succesului? Sursă… Citește în continuare Stima de sine. Imaginea sinelui.
Mă intitulez SC. Iulia(na) SC. Scurt și la obiect. Prea scurt și prea la obiect, pare-mi-se. Căci prea mă întreabă lumea. M-au întrebat de la ce vine SC. Și io ce să le spui? Le-am spus că-i Strict Confidențial. Dar n-au crezut-o. Apoi le-am zis. Le-am zis că nu le spui. Că io țin secretele.… Citește în continuare Povestea SC-ului
Asta-i întrebare urgentă. Considerați-o de viață și de moarte. Ce ar trebui să facă un om cand este pus să aleagă între a-și petrece timpul undeva unde-i face plăcere sau undeva unde-l cheamă datoria, că trebuie, că se supără? În situația de față, eu sunt omul. Și întreb aici că-s curioasă, bazându-mă pe faptul că… Citește în continuare Obligație vs Dorință
În seara asta a plouat. A plouat des in ultima perioadă. Poate prea des, dacă mă intrebi pe mine. Dar nu mă intrebi. Și totuși, ploaia asta mi s-a părut diferită. Am simțit-o ca pe-o descătușare, ca pe-un plâns, ca pe-un oftat. A fost bruscă. Intimidantă. M-a dus cu gândul la un om în momentul… Citește în continuare A plouat.
Majoritatea timpului-mi-l ocup cu migrațiile obișnuite, mai exact cu deplasările zilnice. Adică-s navetistă, ce să mai. Și într-o frumi seară de primăvară, când tocmai ce ieșisem de la școală, dau să mă duc în stație. Traversez strada și ajung în stație. În timp ce traversez sunt urmărită de un cârd de muște, țânțari sau fantome,… Citește în continuare De ce-aș fi tristă?
Io nu prea ofer explicații. Că mai zic să faci la dreapta, apoi la stânga, apoi drept în față, asta-i altă treabă. Dar acum, să presupunem, că fac o excepție. Căci trebuie. E musai. Spusesem io că vreau să revoluționez lumea. S-o schimb. Și nu v-am mințit. De ce s-o fi făcut? Io-s onestă, onești… Citește în continuare Articol explicativ
Două mâini, două picioare, doi ochi, o gură, un nas, cică un creier. Hmm, om..! Hmm, om? Ce e omul? Cred că ar trebui să stabilim de la început faptul că omul este ființa care are abilitatea de a schimba lumea. Că n-o face, asta-i partea a doua. Și de ce ar face-o? Soarta îi… Citește în continuare Oameni
Dragii mei, dragile mele, dacă ați vrea vreodată să vă sfătuiesc, nu apelați la mine, eu v-aș sfătui prea mult. Și cum nu am inspirație, nici muză, nici muz, am întrebări. Muuulte întrebări. Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată? Ah, să nu uit! Al meu e ăsta: Cel mai bun… Citește în continuare Cel mai bun sfat
Bună, eu sunt Iulia. Și încep cu începutul. M-am născut. Am țipat și am plâns pe atunci. Și de obiceiurile vechi, greu mai scapi. Apoi au trecut săptămâni, ani. Între timp cică dezbăteam politică. Mi se povestește cum c-aș fi zis că „BĂȚECU“ e președintele țării. Și o ziceam frecvent. Apoi, mai erau zilele când… Citește în continuare Cine sunt eu?
