cîteodată mai și pier(z)i.

de o săptămînă mă bîntuie imaginea ei alergînd după stb

mă gîndeam în acel moment ce naiba ar putea să te însuflețească atît de tare încît să-ți iei picioarele în spinare și să uiți de ultimul dram de decență

cum să alergi după stb????????? DUPĂ STB???????????

e lucru știut că vine altul. mereu o să vină altul. pînă și noaptea.

și modul în care îi flutura jacheta descheiată, modul în care ținea strîns de căciulă, modul în care ghiozdanul de abia îi avea stare pe umăr – toate astea pentru ce? ce o aștepta la celălalt capăt? ce consecințe fatale ar fi avut întîrzierea? o fi fost mistuită de amorul tinereții?

dar probabil eu fac parte din categoria oamenilor care n-o să înțeleagă niciodată.

pentru că eu nu alerg. la mine trenurile au întîrziere. la mine oamenii fac greve. eu mereu aștept.

---

sursă foto: pinterest